Un bilet către cultură – Tabăra de vară pentru copiii din Dumbrăveni oferă experiențe de neuitat

Mâine e ultima zi de școală. Și prima zi de festival.

Așa a început tabăra noastră – Un bilet spre cultură – pentru copiii din Centrul de zi „O șansă pentru școală” din Dumbrăveni. O tabără care nu a fost doar o plecare, ci o experiență rară. Poate chiar unică. Pentru unii dintre ei, a fost singura ocazie de a ieși din cotidianul greu – uneori inimaginabil de greu – în care trăiesc.

În dimineața de marți, copiii au urcat în trenul spre Ocna Sibiului. Cu ei, a pornit și o săptămână intensă, plină de momente care sperăm că vor rămâne mult timp în sufletul lor. Prima zi a adus drum, cazare, joacă și bălăceală în lacurile sărate, iar seara – primul spectacol din cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS), unul dintre cele mai importante festivaluri de teatru din Europa.

Copiii au privit scena cu uimire și s-au lăsat purtați într-o poveste. Iar atunci când ne-am uitat la ei, ne-am întrebat în tăcere: „Știți care sunt copiii noștri?” Răspunsul e simplu: nici nu mai contează. Pentru o seară, au fost spectatori. La fel ca toți ceilalți copii veniți cu familiile lor. Au râs, s-au mirat, s-au bucurat. Poate au uitat pentru o clipă de toate grijile. Poate am aprins în ei o dorință de a visa mai departe. Sau poate nu. Adevărul este că nu putem ști ce se întâmplă cu adevărat în mintea și în sufletul lor. Dar știm că bucuria face bine. Că arta poate vindeca. Că dorința de a aparține este universală. Și știm că și ei își doresc același lucru – să fie văzuți, să simtă că fac parte dintr-o lume care îi primește.

În zilele următoare, programul a continuat cu spectacole, joacă, ieșiri și voie bună. Nu toate zilele trebuie să fie speciale. Dar tocmai de aceea, atunci când trăiești o zi care chiar e, o porți cu tine mult timp. Pozele din tabără surprind exact acest sentiment – chipuri zâmbitoare, fericire sinceră. Cineva spunea că fericirea e uimitoare. Atât de uimitoare, încât nici nu mai contează dacă e a ta sau a altcuiva.

Și, cum era de așteptat, a venit și ultima zi de tabără. Copiii au urcat din nou în trenul spre Dumbrăveni, cu bagajele pline de haine ude, de lucruri mărunte... și de amintiri.

Există o poveste frumoasă despre un șoricel care, în loc să adune mâncare pentru iarnă, stătea la soare, mirosea florile, privea cerul și asculta vântul printre ierburi. Iar când a venit frigul și ceilalți se retrăseseră în adăposturi, el le-a oferit ce adunase: povești de vară. Și acele povești i-au ajutat să viseze, să spere, să treacă mai ușor peste iarnă.

Așa a fost și tabăra noastră pentru copiii din Dumbrăveni – o rezervă de speranță. De zâmbet. De încredere.Pentru zile mai întunecoase. Și da, credem că le va fi de folos.